Despre carte: an / După ce am bombănit „Mama logodnică...”, m-am răsturnat și m-am întors și am adormit. Și m-am trezit când ceva mic și gâdilat mi se târă pe picior. Primul gând a fost „gândacă!”, al doilea „prost, nu-i avem!”, iar al treilea „ar trebui să deschidem măcar ochii, apoi să începem să intrăm în panică...” Asta am ascultat. . Am deschis ochii și am găsit... un șoarece așezat pe piciorul meu. Un volei mic obișnuit, care s-a dovedit a nu fi foarte mulțumit de o asemenea atenție acordată persoanei sale. M-am zvâcnit, lansând rozătoarea obrăznată într-un zbor neplanificat, iar el, fulgerându-și pântecele lejer, s-a prăbușit undeva în iarbă cu un scârțâit indignat. În... iarbă? Ce iarba alta?! M-am uitat în jur și mi-am dat seama că mai aveam un motiv să țip.…